Peritonita, chirurgie si stafilococ auriu

Vad ca in ultima vreme se discuta despre cum se face dezinfectia in spitalele romanesti. Mai exact despre cum nu se face ! Eu am si o poveste in legatura cu asta, insa e fericita, caci nu am murit de apenticita perforata si peritonita. Povestea incepe in primavara lui 2009, cand eram mult mai inconstient decat acum dar si foarte rezistent la suferinta. De mic, am fost invatat cu greul asa ca o simpla durere de stomac nu mi-a provocat foarte multe necazuri in primele 2 zile. Dar am ajuns dupa 1 saptamana in care am vomitat tot ce am mancat la chirurgie in provincie. Era o zi ca oricare alta, insa pentru mine dupa 7 zile de suferinta cand am ajuns pe masa de control de la chirurgie si mi-a spus medicul ca am jumate de stomac plin de puroi am inceput sa simt pur si simplu ca plutesc si am intrebat ce e de facut. Mi-a spus medicul ca nu ma poate opera ca toate intestinele parca sunt prinse in ghem si ca daca nu are ce face si trebuie sa ma opereze o sa am oricum mari probleme. Asa ca in prima faza cel mai bine ar fi perfuzii si antibiotice si vrea sa vada daca pot urina. Iar daca o sa pot, timp de 1 – 2 luni cat o sa imi permita corpul sa stau in perfuzii si antibiotice astfel incat sa mi se topeasca placa de puroi care tine langa ea si intestinele, in a 3 a luna facem operatia. Asa ca am stat 3 luni la chirurgie. Va marturisesc cu sinceritate ca 2 luni am mancar doar strecurat si am fost si mult timp sedat, iar in a 3 a am stat 2 ore in operatie. Insa chinurile apenticitei perforate si a faptului ca a strans in jur juma de stomac formand o placa mare 20 cm, nu au disparut nici acum. Desi nu era indeajuns, la 1 zi dupa ce am iesit din spital, intreaga fata a fost cuprins de o acnee. Acneea si stafilococul auriu au tinut 4 ani. Insa cu adevarat stafilococul auriu nu o sa dispara niciodata din organism.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *