Povestea vasului

Un harnic carator de apa indian avea doua vase mari, atarnate la capatul unei prajini pe care o purta peste gat. Unul dintre vase era realizat perfect si fara crapaturi, in timp ce al doilea vas avea o crapatura si pana in momentul in care caratorul de apa ajungea la casa stapanului, vasul ajungea doar pe jumatate plin. Vreme de doi ani, caratorul de apa a adus zilnic doar un vas și jumătate cu apa la casa stapanului. Vasul perfect era foarte mandru de realizarile sale, schimb vasului crapat ii era rusine de propria imperfectiune, si se simtea suparat pentru că a fost in masura sa realizeze numai jumatate din ceea ce ar fi putut face. Iar doi ani percepuți ca fiind un cosmar, vasul crapat a hotarat sa vorbeasca cu caratorul de apa.

„Mi-e rușine de mine caratorule si vreau sa-mi cer scuze.”

“De ce ti-e rusine?” Intreba uimit caratorul de apa.”

„Am fost in stare, in ultimii doi ani, sa-mi duc la indeplinire numai jumatate din sarcina mea, deoarece această crapatura provoacă scurgerea apei pe tot drumul inapoi de la izvor catre casa stapanului tau. Din cauza defectelor mele,  faci aceasta munca fara a obtine valoarea cuvenita pentru eforturile tale”

Caratorului de apa si plin de compasiune i-a raspuns vasului;

Ai observat draga vas ca pe poteca erau flori doar pe partea ta, insa nu era niciuna pe partea celuilalt vas ? Pentru ca am stiut intotdeauna despre defectul tau si am profitat de el.  Timp de doi ani am crescut aceste flori frumoase pentru a decora masa stapanului.”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *