Viata de familie, imigratie si cariera

Stau si ma gandesc de ce subiectul asta viata de familie sau cariera e asa de putin aprofundat. Personal am o verisoara care a ales cariera in detrimentul vietii de familie. E plecata 6-7 luni pe ani din tara, iar de viata de familie nici nu poate fi vorba. In opinia ei, ea traieste visul corporatist, adica plecatul in multe delegatii si satisfactii financiare. Pe de alta parte in familia mamei, toti verii mei sunt familisti. Eu am apucat-o pe calea burlaciei (am 25 ani) pana acum si prefer traiul cu parintii decat sa imigrez ori sa ma casatoresc. Acum dragii mei prieteni trebuie sa stiti ca totul e pura psihologie. Daca ai avut o copilarie marcata de lipsa parintilor vrei sa iti intemeiezi cat mai repede o familie, daca ai avut familie vrei cariera si delegatii. Asta daca nu cumva esti comod ca mine.

Viata de familie sau cariera

Toti cu cei care au imigrat in Canada, SUA, Europa mi-au spus ca prima generatie de imigranti e de sacrificiu. Majoritatea trag tare sa stranga bani pentru copii, sa le lase lor ceva astfel incat sa le fie mai usor odraslelor. Stiti doar ca in SUA milionarii se trag din generatii de munca. Iarasi am colegi de facultate care au plecat sa se stabileasca in tari din Europa si sa faca munca de jos si ma intreb oare cat o sa mai reziste. E important sa ai o cariera ok, insa in sistemul corporatist ajungi la un job platit bine la 30 ani si e mult stres, doar e inima democratiei. Imigratia e buna insa o recomand celor cu psihicul puternic, ca astfel te intorci acasa si cu bani pierduti si fara nimic. Cariera e undeva intre delegatii, 12 h la birou si lipsa vietii de familie.

Dintre viata de familie, imigratie si cariera eu as alege intemeierea unei familii, insa undeva la 30-35 ani.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *